La vicenda di Mimmo Lucano, sindaco di Riace, lo ha portato a riflettere sull’indole umana e quanto l’ideologia politica possa influire sul giudizio di una persona:

U SINDACU I RIACI

Non capiscia stu fattu di Lucanu

Chi cumbinau di malu stu cristianu

Nta nu pajsi senza cchju’ avveniri

Si cunsumau mu faci rihjuriri

 

Nu jorn’a sorti nci fici ncuntrari

Quattru migranti nta na ribb’e mari

Poveri cristi cu li facci niri

Cercavanu nu locu a undi jiri

 

Non nci pensau ddu voti e a cori chinu

Nci vinni nu penseru malandrinu

Cunfortu vosi dari a tutti quanti

E na speranza pe tirar’avanti

 

Chi si ‘nventau stu cristu pari mai

Jiu propriu mi si cerca li so guai

Japriu di prescia casi bbandunati

Mi dun’alloggi’a chisti sventurati

 

Cuntenti si mpararu nu misteri

Non si sentiru cchjuni foresteri

Li strati si jinchiru di figghjoli

Japriru li putihji e pur’i scoli

 

Ma a leggi s’avi sempri a rispettari

Si puru sulu beni tu voi fari

A leggi non si pigghja a la leggera

Si sgarri si nu pezzu di galera

 

Lu fari u beni sempri ti conduci

‘Nchjovatu com’a Cristu nta la Cruci

Mi perdunati si la pensu stranu

Ma sugnu di la parti di Lucanu

 

Rocco Criseo