da Das Grab im Busento di August von Platen e relativa traduzione dal tedesco di Giosuè Carducci

Nta la notti a lu Busentu,

ddha a Cosenza, afflitti canti,

pari l’acqua chi rispundi

manu a manu chi va avanti.

E li Goti, menza a ddh’acqua

comu umbri vannu lenti:

iddhi chianginu Alaricu,

lu gran mortu di ddha genti.

Morìu prestu e assai luntanu

di la terra undi nascìu,

li capiddhi, ancora biondi,

spaddhi spaddhi li sprundìu.

E li Goti, ddha a filera,

costringiru pe’ mi trova,

nta la rina undi scavaru,

lu Busentu  na via nova.

Undi l’undi già gridavanu,

ora scavanu la terra;

e ddhassutta lu Re calanu,

a cavaddhu, armatu a guerra.

Li combogghjanu di terra,

iddhu e l’oru, a junta a junta:

di la fossa di l’eroi

virdi l’erba pe’ mi spunta.

Poi, votatu n’atra vota,

tornau und’era lu Busentu

e schiumaru nta lu lettu

grandi undi a centu a centu.

Cantau un coru di sordati:

“Dormi, o Re, nta la to’ gloria:

chi non toccanu romani

la to’ tumba e la memoria!”.

Mmenzu di li Goti scheri

s’arza cupu lu cantari,

porta tu, Busentu undusu,

porta tu di mari a mari!

Francesco Borrello

Foto da Wikipedia