Siamo all’ennesima strage sul mare. Quando finirà questa carneficina! Quanta gente deve morire ancora prima che il cosiddetto mondo civile metta fine a questo scempio?       

FACCI  NIRI

Venivanu di terri ssai luntani,

poveri cristi cu li facci niri,

fujivanu cu cori nta li mani,

cercavanu na patria e n’avveniri.

Fujivanu pe non mi su mmazzati,

pe non nd’havìri cchjù campar’i stenti,

pe non vidìri sangu strati strati,

pe non sentìri ciangiri nnucenti.

Fujivanu di nu destinu ‘nfami,

ca li voliva morti e sutterrati, 

di prescia patendu siti e fami,

dassavunu ddi terri sventurati. 

Stivati nta na barca comu cani,

chi pedi scazi e sulu celu e mari,

parivanu cchjù besti ca cristiani, 

Jornati ‘nteri senza rihjatari. 

Mfamati pagavanu nu pignu,

nasciru nta nu pajsi ‘ndegnu.

undi d’a libertà non nc’era signu,

sulu la povertati aviva regnu.

Ffruntavanu nu viaggiu senza fini,

e figghji mi nci dunanu nu pani,

pezzenti non certu malandrini,

volivanu speranzi p’o domani. 

Non epperu di certu bonasorti,

ca nci gustau car’u navicari,

a mmurra si li nghjuttiu la morti,

nnegati nta lu fundu di lu mari. 

Di fronti a chisti morti senza cruci, 

di fronti a chista genti senza paci,

a menti mea cchjù non si cunduci,

u mundu parra parra e nenti faci. 

 Videndu tutta quanta sta morìa, 

 facimu finta chi ndi dispiacìmu,

 nu Patrinosciu cu n’Avi Marìa  

 e dop’un pocu tuttu ndi sperdìmu.

Ma non sentimu scornu nta stu’ cori,

ma non nd’havimu sangu nta li vini,

pe un pocu i libertà sta’ genti mori

e li bullamu comu clandestini.

Finimula cu tuttu stu parrari,

ca puru a Cristu nui mentimm’in cruci,

vidimu ambeci chi potimu fari, 

dandilla Tu Signuri un poch’i luci. 

Dandilla Tu Signuri na speranza,

na stidda mi ndi llumina u caminu,

ca l’omu è sempri prontu p’a mattanza,

cu mori è sempri Abeli e mai Cainu.

Ma undi curri mundu scelleratu,

ti pari ca non paghi daziu mai,

rriva chi puru tu jetti lu hjatu 

e si non dasti nenti, nenti nd’hai.

        Rocco Criseo